Recent, a existat o ingrijorare extraordinara cu privire la dezinformarea pe retelele sociale. A fost un subiect omniprezent in timpul alegerilor prezidentiale din SUA din 2020, a continuat sa fie o problema in timpul pandemiei de COVID-19 si joaca un rol important in eforturile de propaganda ruse in razboiul cu Ucraina.

Aceasta ingrijorare este pe deplin justificata, deoarece consecintele crederii in informatii false modeleaza viitorul natiunilor si afecteaza in mare masura sanatatea noastra individuala si colectiva.

O teorie populara despre motivul pentru care unii oameni cad in dezinformarea pe care o intalnesc online este ca le lipsesc abilitatile de alfabetizare digitala, un termen nebulos care descrie modul in care o persoana navigheaza in spatiile digitale. Cineva care nu are abilitati de alfabetizare digitala, se spune, poate fi mai susceptibil sa creada si sa impartaseasca informatii false. In consecinta, persoanele mai putin alfabetizate digital pot juca un rol semnificativ in raspandirea dezinformarii.

Acest argument are sens intuitiv. Cu toate acestea, foarte putine cercetari au investigat de fapt legatura dintre alfabetizarea digitala si susceptibilitatea de a crede informatii false. Exista si mai putina intelegere a potentialei legaturi dintre alfabetizarea digitala si ceea ce oamenii impartasesc pe retelele sociale. In calitate de cercetatori care studiaza psihologia dezinformarii online, am vrut sa exploram aceste potentiale asocieri.

Pentru inceput, trebuia sa clarificam ce inseamna „alfabetizare digitala” in acest context. Termenul este folosit in multe moduri diferite, iar primul pas pentru a-l studia riguros a fost definirea lui. Am ajuns la doua definitii: alfabetizarea digitala este detinerea abilitatilor digitale de baza necesare pentru a gasi in mod eficient informatii online, cum ar fi utilizarea internetului pentru a raspunde la intrebari precum „Care este capitala Malawi?” sau „Care este singurul parc national din SUA care incepe cu litera T?” Celalalt se concentreaza in mod special pe retelele sociale, intreband daca oamenii inteleg modul in care platformele decid ce sa arate in fluxul de stiri.

Cu aceste masuri in mana, am chestionat 1.341 de americani care se potriveau cu distributia nationala pe varsta, sex, etnie si regiune geografica; in acest fel, ei erau reprezentativi pentru populatia SUA. Le-am aratat mai intai doua duzini de titluri de stiri despre politica sau COVID – dintre care jumatate erau exacte, iar jumatate dintre acestea s-au dovedit a fi false de site-uri web profesionale de verificare a faptelor. Apoi le-am masurat alfabetizarea digitala punandu-i sa raporteze ca sunt familiarizati cu diferiti termeni legati de internet si sa raspunda la o intrebare despre modul in care Facebook decide ce sa arate in fluxurile lor de stiri. Am examinat asocierea dintre aceste masuri de alfabetizare digitala si doua rezultate diferite: credinta si dorinta de a impartasi stiri corecte versus stiri false despre aceste subiecte.

Studiul nostru a constatat ca alfabetizarea digitala este intr-adevar un bun predictor al capacitatii cuiva de a discerne informatiile exacte de falsitati. Ambele masuri de alfabetizare digitala au predict independent tendinta participantilor la studiu de a evalua stirile faptice ca fiind mai precise decat stirile false. Rezultatul a fost acelasi, indiferent de apartenenta politica a subiectilor si indiferent daca titlurile de stiri erau despre politica sau despre COVID.

Cand ne-am uitat la legatura dintre alfabetizarea digitala si disponibilitatea de a impartasi informatii false cu altii prin intermediul retelelor sociale, totusi, rezultatele au fost diferite. Oamenii care cunosteau mai multa alfabetizare digitala erau la fel de probabil sa spuna ca vor impartasi articole false ca si cei care nu aveau alfabetizare digitala. La fel ca prima constatare, conexiunea (lipsa) dintre alfabetizarea digitala si distribuirea de stiri false nu a fost afectata de afilierea la partide politice sau de faptul ca subiectul era politica sau pandemie.

Cel mai surprinzator, chiar si persoanele cu alfabetizare digitala ridicata nu au fost imuni de a face clic pe „distribuie” pentru stiri false. Suna ciudat. Daca sunteti alfabetizat digital si puteti face mai bine diferenta dintre stirile adevarate si cele false, de ce nu ati fi mai putin probabil sa impartasiti falsuri? Un raspuns potential vine din munca noastra anterioara cu privire la motivul pentru care oamenii impartasesc informatii gresite. Am descoperit ca, desi majoritatea oamenilor nu doresc sa raspandeasca dezinformari, retelele de socializare distrag atentia: oamenii deruleaza rapid si atentia le este atrasa catre validarea sociala si alte feedback, cum ar fi cate aprecieri vor primi postarile lor. Aceasta inseamna ca adesea uitam sa ne intrebam daca o poveste este adevarata sau falsa atunci cand ne gandim, oricat de repede, daca sa o impartasim.

Cel mai recent studiu al nostru se adauga la aceste constatari anterioare, sugerand ca a crede si a impartasi nu sunt una si aceeasi. Doar pentru ca o informatie falsa care arata ca „stiri” a fost impartasita de milioane de ori, nu inseamna neaparat ca milioane de oameni au crezut ca este adevarata; s-ar putea doar ca cei care impartasesc sa nu se fi gandit niciodata daca vestea este adevarata sau nu. Si doar pentru ca cineva este mai bun in a distinge faptele de fals daca se opreste sa se gandeasca la asta, nu inseamna neaparat ca va impartasi informatii mai exacte.

Concluzia este ca, in mod surprinzator, alfabetizarea digitala poate sa nu fie un factor cheie pentru a prezice cine raspandeste dezinformari pe retelele sociale. Nimeni nu este imun la potentialul de a raspandi dezinformari – asa ca asigurati-va ca va opriti si va intrebati daca stirile pe care le vedeti sunt corecte inainte de a da clic pe „distribuiti”.