Starea in carantina cu sotia si copiii mei timp de trei saptamani mi-a pus la incercare abilitatile personale si relationale. In ultima luna, am trecut prin atacuri de anxietate, conflicte, maxime, minime, petreceri de dans acasa, neintelegeri, rupturi si reparatii.
In vremuri ca acestea, ma bazez cu bucurie pe teoriile, abilitatile si tehnicile pe care le-am invatat si dezvoltat ca terapeut de cuplu. Cu toate acestea, dintre toate abilitatile pe care le-am invatat, exista una care iese in evidenta: diferentierea.
Acest concept mi-a schimbat casnicia, practica si modul in care incerc sa fiu in relatiile din viata mea. Capacitatea mea de diferentiere a fost cruciala in ultimele saptamani pentru sanatatea mea personala si functionarea, precum si pentru mentinerea unei relatii (in mare parte) deschise, jucause si intime cu sotia mea. Sper sa-ti fie de folos si tie.
Ce este diferentierea?
Diferentierea se refera la procesul prin care celulele devin in mod natural mai distincte si specializate pe masura ce evolueaza. Pe masura ce evoluam, ne diferentiem nu numai fizic, ci si emotional si psihologic de familia noastra de origine.
Exista doua forte care ne trag intr-o directie diferita in fiecare relatie:
- Atasament/impreuna. Atractia de a fi iubit si de a apartine. In aceasta polaritate, am putea alege sa ne minimizam preferintele personale sau sa ne atenuam trasaturile pentru a fi iubiti de partenerul nostru.
- Autonomie/individualitate. Atractia de a fi eu insumi. Asta sunt eu. Ia-l sau pleaca.
Cand cineva este slab diferentiat, de obicei se afla intr-una dintre acele forte. Este o realitate ori/sau: fie fii eu insumi, fie aproape de celalalt.
Diferentierea este capacitatea de a echilibra autonomia si atasamentul astfel incat sa nu fie un nici/sau. Cu cat devii mai diferentiat, cu atat aceste doua forte devin mai apropiate. In esenta, este abilitatea de a fi conectat la gandurile, valorile si sentimentele tale, in acelasi timp fiind aproape de cineva, mai ales atunci cand acea persoana este foarte importanta pentru tine. Alternativ, ar putea fi definit ca fiind aproape fara a fi reactiv. Imi place sa definesc diferentierea ca fiind pur si simplu „mare si impreuna”.
Ne interiorizam nivelul de diferentiere fata de parintii nostri si familia de origine. De obicei, copiii recreeaza nivelurile de diferentiere ale parintilor sau mai mici, deoarece asta stiu. Uneori, unul dintre copii, din cauza circumstantelor vietii, terapiei sau partenerului lor, va putea sa-si ridice diferentierea la un nivel mai inalt decat cel al parintilor.
Relatiile sunt creuzete
Crucible este metafora lui David Schnarch pentru orice relatie intima, angajata. O relatie este un loc fierbinte si visceral in care in mod constant te ridici, infloresti, esuezi, „mori” si poti renaste. Continuati sa va reinventati si sa va dezvoltati. Relatiile sunt, de fapt, o scena de provocare plina de conflicte, blocaje, furie, durere, pofta, dragoste, dorinta, crestere si creativitate. Singura modalitate de a creste cu adevarat este sa pasesti in creuzete si sa faci fata conflictelor inevitabile din ele.
Diferentierea si alegerea unui partener
De obicei avem o polaritate catre care gravitam (autonomie sau atasament). Alternativ, unii oameni oscileaza intre cele doua. Si avem tendinta de a alege parteneri (prieteni, colegi si locuri de munca) cu un nivel similar de diferentiere si acelasi nivel de capacitate de a mentine intimitatea.
Combinatia de preferinte de diferentiere va afecta dinamica relatiei:
- Doi parteneri care implicit la polaritatea atasamentului vor ajunge intr-o relatie simbiotica.
- Doi parteneri care implicit la polaritatea autonomiei vor crea o relatie volatila in care ambii parteneri jura pentru conducere.
- Cea mai comuna dinamica este aceea in care un partener se inclina spre autonomie, iar celalalt spre atasament. Uneori aceasta dinamica este rigida si fixa. Deseori, totusi, partenerii schimba polaritatile si preiau, pe rand, conducerea.
Relatii Lecturi esentiale
Care sunt caracteristicile unei relatii slab diferentiate?
- Evitarea completa a conflictului (simbioza) in care ambii parteneri sunt adanci in polaritatea unitatii.
- Lupta constanta (dinamica simbiotic-ostila) in care ambii parteneri sunt blocati in polaritatea autonomiei, deoarece nu reusesc sa gaseasca o modalitate de a-si rezolva diferentele.
- Taiere. Cand membrii familiei evita sa vorbeasca intre ei luni, ani sau chiar decenii. Sau copiii care emigreaza ca o incercare disperata de a-si revendica autonomia, pentru ca se simt incapabili sa faca acest lucru in timpul relatiei.
- Reactivitate ridicata. Cuplurile slab diferentiate experimenteaza fuziunea emotionala, in care sentimentele unui partener se revarsa si declanseaza partenerul lor. Acest lucru creeaza o dinamica in care fiecare partener se simte responsabil pentru sentimentele partenerului sau. In timp, acest lucru face din intimitate o experienta inundabila; ca urmare, partenerii evita sa-si impartaseasca emotiile fie departandu-se, fie luptand constant (ceea ce ii tine pe amandoi la distanta de brate si simtind furie in loc de durere).
Simtul de sine, revazut.
Exista in esenta doua moduri prin care ne putem experimenta sinele.
Simtul de sine reflectat
Un sentiment de sine reflectat este modul in care incepem sa ne experimentam pe noi insine. Sinele nostru poate fi vazut ca un sine relational, in care perceptia noastra despre noi insine depinde de feedback-ul pe care il primim de la parintii nostri, familia de origine si societatea. In calitate de copii, depindem de feedbackul ingrijitorilor nostri pentru a ne cunoaste pe noi insine. Inaltimea sentimentului de sine este la adolescenti, unde presiunea colegilor este la apogeu.
Cand operezi dintr-un simt reflectat al sinelui, atunci esti in permanenta cautare pentru feedback pozitiv si pentru oameni care te iubesc. De asemenea, eviti oamenii care te critica. Cand operezi dintr-un sentiment de sine reflectat, devii atent sa dezvalui prea mult despre tine, deoarece feedback-ul partenerului va poate afecta profund increderea, energia si entuziasmul.
Simt solid al sinelui
Cu toate acestea, exista un simt al sinelui mai dezvoltat, care este un sentiment solid al sinelui. Acesta este sentimentul ca stii cine esti, ce valoristi si adevarul tau, indiferent de feedback-ul extern pe care il primesti.
Acest sentiment de sine necesita utilizarea cortexului prefrontal pentru a ne aminti cine suntem si in ce credem, in ciuda criticilor si conflictelor.
In psihoterapia relationala, sinele este vazut ca fiind compus din multe stari de sine diferite. Experienta mea a fost ca, in timp ce unele stari de sine sunt reflectate, alte stari de sine sunt solide. Este misiunea vietii noastre sa dezvoltam stari de sine din ce in ce mai solide.
Intimitate
In aceasta paradigma, distingem intre intimitatea validata de ceilalti, in care sunt dependent de partenerul meu pentru intimitate, si intimitatea autovalidata, in care aleg in mod proactiv sa-mi impartasesc adevarul. Am scris pe larg despre arta intimitatii aici.
De ce creste diferentierea?
Aveti intotdeauna posibilitatea de a va ridica nivelul de diferentiere. Dar de ce ar trebui sa? Cresterea nivelului de diferentiere va poate ajuta sa va imbunatatiti viata in diferite moduri.
- Libertatea relationala personala. Te vei simti mai liber si mai autentic in relatiile tale. De asemenea, vei dezvolta capacitatea de a trai prin diferite stari de sine din viata ta, care este esenta jocului.
- Imbogatirea relatiei tale intime. Cresterea diferentierii va va ajuta relatia sa fie mai deschisa si sa accepte toate starile de sine diferite. Te vei putea bucura de o relatie in care poti „veni asa cum esti” si chiar si partile tale din umbra sunt binevenite.
- Ajuta sanatatea psihologica si emotionala a copiilor tai. Din moment ce va modelati nivelul de diferentiere pentru copiii vostri, ridicandu-va propria diferentiere le oferiti acestora un punct de plecare mai evoluat de la care sa isi inceapa calatoriile relationale in viata.
- Imbunatatirea setarilor relationale sociale si profesionale. Deoarece ii atragi pe altii care se afla la acelasi nivel de diferentiere, prin cresterea diferentierii incepi sa atragi oameni si grupuri mai maturi, reglementati si autentici. In plus, ii poti ajuta pe altii sa-si ridice nivelul de diferentiere la propriul tau nivel de diferentiere. Deci, prin cresterea diferentierii, va puteti servi mai bine colegii, clientii si prietenii.
Cum sa-ti ridici nivelul de diferentiere?
Diferentierea este ridicata nu in singuratate sau prin reflectie, ci in cadrul relatiilor intime. Asadar, iata cele patru puncte de echilibru care va pot ajuta sa obtineti diferentiere:
- Mentineti un sentiment de sine flexibil si solid. Cunoaste-te pe tine insuti . Fii conectat la cine esti, cunoaste-ti punctele forte si punctele slabe. Own your sh*t: Nu mai suprima, nega sau disocia parti din tine care nu-ti plac. Fii familiarizat si confortabil cu diferitele stari de sine (atat pozitive, cat si negative).
- Ramaneti la pamant cand raspundeti. Capacitatea ta de a ramane linistit si calm, chiar si atunci cand partenerul tau este declansat, anxios sau inundat emotional te va sprijini sa ramai in relatie fara sa explodezi, sa nu explodezi sau sa actionezi sfanta trinitate a blocarii . Prin cresterea diferentierii, poti „ Let It Land ”, pentru a auzi si a interioriza cu adevarat criticile partenerului tau, frustrarea, singuratatea, disperarea si multe altele, fara a deveni inundat sau reactiv. In timp, acest lucru va va permite amandoi sa fiti mai deschisi.
- Pastrati mintea linistita si inima calma. Capacitatea ta de a te autocalma si de a te regla este importanta. Puteti obtine acest lucru prin mindfulness, meditatie sau terapie. Verbalizarea sentimentelor tale are adesea un efect de reglare.
- Angajati-va intr-o rezistenta semnificativa. Alege sa crezi ca relatiile angajate, pe termen lung, sunt mecanisme de crestere a oamenilor. Alege sa intelegi ca pentru a fi viu si autentic cu o alta persoana este un creuzet visceral, plin de rupturi si reparatii inevitabile. Aveti incredere ca toate acele lupte, neintelegeri, agresivitate, disperare, dragoste, admiratie, inalte si coborasuri fac parte din calatoria catre o diferentiere mai mare.