Misofonia este o afectiune in care o persoana reactioneaza intens si negativ la sunete mici pe care majoritatea oamenilor nu le observa sau carora nu le dau sens, cum ar fi sunetul de mestecat, tuse sau dresaj, de exemplu. Aceste sunete pot face o persoana sa se simta foarte inconfortabila, anxioasa si dorind sa abandoneze pe oricine produce sunetul, chiar daca este in timpul activitatilor normale de zi cu zi. Desi persoana poate recunoaste ca are un anumit tip de repulsie fata de aceste sunete, de obicei nu poate evita sa se simta astfel, ceea ce face ca sindromul sa fie asemanator cu o fobie.
Simptomele misofoniei incep sa apara in general in copilarie, in jurul varstei de 9 pana la 13 ani, si persista pe tot parcursul varstei adulte. Cu toate acestea, exista tehnici de terapie psihologica care pot ajuta o persoana sa tolereze mai bine unele sunete, in special pe cele care sunt cele mai comune in viata de zi cu zi.
Simptomele misofoniei
Simptomele misofoniei apar atunci cand o persoana aude sunetul la care este cel mai sensibila si pot aparea:
- Agitatie;
- Senzatie de furie si iritatie excesiva;
- Anxietate;
- Dorinta de a parasi locul unde este zgomotul;
- Evitati unele activitati din cauza prezentei unor mici zgomote, precum sa nu iesiti sa mancati pentru a nu auzi oamenii mestecand, de exemplu;
- Reactionand exagerat la un simplu zgomot;
- Cererea intr-un mod ofensator ca zgomotul sa se opreasca.
Desi este mai rar, pot aparea si simptome fizice precum cresterea ritmului cardiac, dureri de cap, probleme cu stomacul, dureri de maxilar, senzatie de presiune in piept, brate sau intregul corp, dificultati de respiratie si cresterea temperaturii corpului.
Cum se confirma diagnosticul
Aceasta afectiune poate fi evaluata initial de un logoped pentru a exclude modificari ale perceptiei sunetelor si ale sistemului auditiv si pot fi recomandate teste precum audiometria, de exemplu.
Cauze posibile
Cauzele misofoniei nu sunt inca pe deplin intelese, totusi se crede ca apare din cauza hipersensibilitatii dintre partea creierului care proceseaza sunetele si partea care determina ce sunete sunt auzite, rezultand un raspuns mai intens.
Mai mult, se mai crede ca dimensiunea amigdalei poate influenta misofonia, deoarece aceasta glanda ajuta la procesarea si controlul emotiilor precum frica, depresia si anxietatea, care pot justifica o conexiune cu sistemul auditiv la persoanele cu fonofobie.
Sunete care provoaca misofonie
Unele dintre cele mai comune sunete care declanseaza aparitia sentimentelor negative legate de misofonie sunt:
- Sunete provocate de gura: baut, mestecat, eructat, sarut, cascat sau spalat pe dinti;
- Sunete respiratorii: sforait, stranut sau respiratie zgomotoasa;
- Sunete legate de voce: soapta, voce nazala sau folosirea repetata a cuvintelor;
- Sunete ambientale: taste de la tastatura, televizor pornit, fosnet de pagini sau sunetul unui ceas care functioneaza;
- Sunete de animale: latrat de caine, pasari care zboara sau bautura de animale;
Unii oameni experimenteaza simptome doar atunci cand aud unul dintre aceste sunete, dar exista si cazuri in care este dificil sa tolerati mai multe sunete si, prin urmare, exista o lista nesfarsita de sunete care pot provoca misofonie.
Cum se efectueaza tratamentul
Tratamentul misofoniei se concentreaza pe a ajuta persoana sa faca fata sunetelor care produc repulsie si atenueaza simptomele neplacute si, prin urmare, psihologul si/sau psihiatru pot recomanda cateva strategii, evitand schimbari radicale in activitatile zilnice, precum:
1. Terapie de antrenament pentru misofonie
Acest tratament consta in a ajuta persoana sa gandeasca si sa se concentreze asupra unui sunet placut, evitand sa-si concentreze atentia asupra sunetelor neplacute din jurul sau.
Astfel, initial, persoana poate fi incurajata sa asculte muzica in timpul meselor sau in alte situatii care provoaca in mod normal reactia de misofonie, incercand sa se concentreze pe muzica si evitand sa se gandeasca la sunetul neplacut. In timp, aceasta tehnica este adaptata pana cand muzica este indepartata si persoana nu isi mai concentreaza atentia asupra sunetului care a provocat misofonia.
2. Terapie psihologica
In unele cazuri, senzatia neplacuta cauzata de un anumit sunet poate fi legata de o anumita experienta din trecutul persoanei. In aceste cazuri, terapia psihologica cu un psiholog poate fi un instrument excelent pentru a incerca sa intelegeti ce cauzeaza sindromul si sa incercati sa rezolvati schimbarea, sau cel putin, sa atenuati reactia la sunete neplacute.
3. Utilizarea dispozitivelor de protectie a auzului
Aceasta ar trebui sa fie ultima tehnica incercata si, prin urmare, este cea mai folosita in cazurile grave cand persoana, chiar si dupa ce a incercat alte forme de tratament, continua sa fie foarte respinsa de sunetul in cauza. Consta in folosirea unui dispozitiv care reduce sunetele ambientale, astfel incat persoana sa nu auda sunetul care provoaca misofonie. Cu toate acestea, aceasta nu este cea mai buna optiune de tratament, deoarece poate interfera cu capacitatea de a socializa cu ceilalti.
Ori de cate ori se foloseste acest tip de tratament, este indicat sa se supuna sedintelor de psihoterapie pentru ca, in acelasi timp, sa se poata lucra si asupra problemelor legate de misofonie, pentru a reduce necesitatea utilizarii acestor aparate.
4. Alte terapii
Pe langa ceea ce a fost deja prezentat, in unele cazuri psihologul poate recomanda si alte tehnici care ajuta la relaxare si care pot ajuta persoana sa se adapteze mai bine la sunete neplacute. Aceste tehnici includ hipnoza, neurobiofeedback , meditatia sau mindfulness , de exemplu, care pot fi folosite singure sau impreuna cu tehnicile indicate mai sus.
