Cand Irlanda si-a spulberat istoria conservatorismului social prin promovarea unui referendum din 2015 privind casatoriile intre persoane de acelasi sex si a unui referendum din 2018 privind avortul, progresistii au creditat adunarea cetatenilor sai. Nouazeci si noua de oameni selectati aleatoriu, care sunt reuniti pentru a dezbate o problema specifica, au cantarit dovezile expertilor si au emis recomandari politice care au incurajat institutia politica si alegatorii sa faca salturi indraznete.
Guvernele si militantii din intreaga lume au salutat Irlanda ca un model pentru modul de abordare a problemelor divizoare si o intruchipare moderna a conceptului de democratie deliberativa care dateaza din Atena antica.
O dezamagire legata de referendumuri gemene esuate, totusi, vazuta pe scara larga ca ultima picatura pentru omul care le-a chemat, Leo Varadkar, a pus acum un semn de intrebare asupra viitorului adunarilor cetatenilor irlandezi.
La 8 martie, alegatorii au respins in mod covarsitor propunerile de reformulare a unei parti a constitutiei Irlandei din 1937. Solicitati sa extinda definitia familiei pentru a include „relatii durabile”, 67% au votat nu. Solicitati sa inlocuiasca o referire la femeile la domiciliu cu o noua prevedere care recunoaste rolul ingrijitorilor, 74% au votat nu. Prezenta la vot a fost de 44%.
Marjele zdrobitoare au pedepsit guvernul, partidele de opozitie si grupurile de advocacy care facusera campanie pentru voturile da – si au pus controlul asupra adunarii cetatenilor care recomandase referendumurile.
„Exista pericolul ca adunarile cetatenilor sa devina acum o parte a sistemului de elaborare a politicilor din Irlanda, care sustine diversele agende ale grupurilor de lobby”, a declarat Eoin O’Malley, profesor de politica la Dublin City University (DCU).
In 2011, O’Malley a facut parte dintr-un grup de cadre universitare care au infiintat We the Citizens, un precursor al adunarilor cetatenesti, dar acum crede ca organizatiile neguvernamentale finantate de stat au „capturat” procesul, ducand in unele cazuri la deliberari nereprezentative si recomandari neintelepte.
„In anumite politici, ONG-urile tind sa stabileasca agenda”, a spus el.
Adunarile puteau stimula dezbateri productive, dar nu erau neaparat reprezentative, a spus O’Malley. Oamenii care au acceptat sa petreaca weekendurile discutand subiecte arcane cu strainii aveau adesea opinii puternice, preconcepute, in timp ce scaunele de adunare, care erau functionari publici, puteau modela rezultatele prin selectia expertilor, a spus el.
O sursa guvernamentala a spus ca nu exista apetit pentru noi incercari de schimbare constitutionala inainte de urmatoarele alegeri generale si ca increderea in adunari a fost erodata.
Cu toate acestea, multi analisti dau vina pentru fiasco-ul de saptamana trecuta nu pe seama adunarii care a recomandat referendumurile, ci pe coalitia de guvernamant pentru diluarea propunerilor intr-un mod care a fracturat sprijinul progresist si a derutat multi alegatori si pentru desfasurarea unei campanii grabite si lipsite de stralucire.
Una Mullally a scris in Irish Times: „Adunarile cetatenilor sunt democratice, orientate spre detalii si s-au dovedit ca reflecta cu exactitate dorintele publicului larg. Guvernul a optat cu aroganta pentru o formulare diferita, ignorand rezultatele proceselor care le indreptau in directia corecta.”
David Farrell, profesor de politica la University College Dublin, care a oferit consiliere cu privire la adunarile cetatenilor din Irlanda, Belgia si Marea Britanie, a declarat ca referendumurile de saptamana trecuta au subminat activitatea adunarii. „Pentru a produce o formulare care nu reflecta ceea ce a fost recomandat, ce rost are?”
Zeci de recomandari din partea altor adunari au fost ignorate sau respinse in ultimul deceniu, o realitate mascata de succesul referendumurilor privind casatoriile intre persoane de acelasi sex si avortul, a spus Farrell. El a negat ca ONG-urile au capturat procesul si a spus ca metodele de recrutare s-au imbunatatit mult de la un incident din 2018, cand un recrutor a fost suspendat pentru selectarea persoanelor prin contacte personale.
Adunarile irlandeze aveau un potential mare, dar erau controlate prea strans si uneori insarcinate cu subiecte nepotrivite, a spus Farrell, care a spus ca Irlanda ar trebui sa invete de la alte tari. „Reputatia Irlandei ca pionier nu se mai aplica.”
Jane Suiter, profesor DCU si membru fondator al We the Citizens, a spus ca adunarile au ramas instrumente democratice valoroase. „Este o modalitate de a introduce vocile cetatenilor in procesul care altfel ar fi complet dominat de afaceri, sindicate, grupuri ale societatii civile.” O adunare recenta privind biodiversitatea a fost „uimitoare”, iar o viitoare adunare ar putea juca un rol in potentiala unificare a republicii cu Irlanda de Nord, a spus ea.
