Particulele minuscule de plastic (numite microplastice) sunt peste tot. Ele au fost gasite in apa, hrana si aerul pe care il respiram, conform unei analize stiintifice din 2021.
Doar un an mai tarziu, un alt studiu a descoperit microplastice in sangele uman. Acum, in ceea ce cercetatorii numesc o premiera, microplasticele au fost detectate in tesuturile cardiace ale persoanelor care au suferit o interventie chirurgicala cardiaca.
Pe baza probelor de tesut cardiac recoltate de la 15 persoane care au suferit operatii pe inima, oamenii de stiinta au descoperit zeci pana la mii de bucati individuale de microplastic in majoritatea probelor de tesut analizate – desi cantitatile si materialele au variat intre participanti.
„Detectarea microplasticelor in vivo [in corpul viu] este alarmanta si sunt necesare mai multe studii pentru a investiga modul in care microparticulele patrund in tesuturile cardiace si efectele potentiale ale microplasticelor asupra prognosticului pe termen lung dupa o interventie chirurgicala cardiaca”, a scris autorul studiului Xiubin. Yang, MD, in departamentul de chirurgie cardiovasculara de la Spitalul Beijing Anzhen din China, si colegii sai.
Dupa cum a fost publicat in revista Environmental Science and Technology , Dr. Yang si echipa sa, folosind imagini directe in infrarosu, au identificat particule de 20 pana la 500 de micrometri latime, facute din opt tipuri de plastic. Oamenii de stiinta au gasit si particule de plastic in probele de sange colectate de la participanti. Ei au adaugat ca „microplasticele sunt foarte probabil sa se distribuie in diferite organe in intregul corp”.
Particulele de plastic pot fi introduse in timpul interventiei chirurgicale
Autorii studiului au subliniat ca procedurile medicale invazive pot fi o cale trecuta cu vederea de expunere la microplastice.
Potrivit analizei, o fractiune din piesele de plastic (0,34 la suta) identificate aveau un diametru prea mare pentru a putea patrunde in organism prin inhalare sau ingestie. Acest lucru a indicat ca operatia cardiaca in sine poate „permite accesul direct al microplasticelor in fluxul sanguin si tesuturi”.
Cercetatorii au citat investigatii stiintifice anterioare care arata ca microplasticele au fost detectate in aer in salile de operatie si ar putea patrunde direct intr-un pacient ale carui organe sunt expuse la aer in timpul interventiei chirurgicale.
Ei au indicat ca particulele mari pot proveni si din echipamente si materiale utilizate intr-o operatie pe inima, inclusiv folie de protectie pentru incizie chirurgicala, pungi de terapie intravenoasa, tuburi si seringi.
Tipurile de materiale plastice detectate ar putea oferi, de asemenea, dovezi ca microplasticele ar putea fi introduse in timpul interventiei chirurgicale.
„Am fost foarte surprins ca cei doi mari factori de poluare cu plastic din mediu – polietilena si polipropilena – au fost relativ foarte mici in acest studiu”, spune Christopher Reddy, dr., expert in poluarea cu plastic si om de stiinta in cadrul departamentului de chimie marine si geochimie la Institutia Oceanografica Woods Hole din Falmouth, Massachusetts, care nu a fost implicata in studiu. „Trei sferturi din toate materialele plastice din aceasta cercetare au fost PET, tereftalat de polietilena [utilizat in mod obisnuit in sticlele de apa din plastic].”
Desi particulele se pot scurge din materiale plastice legate de interventii chirurgicale, Timothy O’Toole, PhD, profesor asociat de medicina la Universitatea Louisville, Scoala de Medicina din Kentucky, care a analizat modul in care microplasticele pot creste riscul de boli de inima, sugereaza ca contaminarea cu microplastic este atat de comuna acum incat aceste bucati minuscule pot patrunde si in tesutul inimii prin mediu.
„Studiile anterioare au aratat ca microplasticele au fost gasite intr-un numar de mostre de tesut uman – sange, plamani, lapte matern, fecale – despre care se crede ca provin din alimente, surse de apa sau prin inhalare”, spune dr. O’Toole, care nu a fost implicat in aceasta cercetare. „Importanta acestui studiu pare sa fie ca procedurile medicale de rutina le pot introduce si pe acestea.”
Este periculos ca microplastele sa fie in organism?
Indiferent de modul in care microplasticele ajung in organism, unele dovezi stiintifice au evidentiat potentiale pericole pentru sanatate. O analiza publicata in Journal of Hazardous Materials , analizand 17 rapoarte anterioare care implica impactul microplasticelor asupra celulelor umane, a stabilit ca ingerarea microplasticelor poate contribui la moartea celulelor, raspunsul alergic si deteriorarea peretilor celulari.
Intr-un studiu pe soareci publicat in 2021 in revista American Heart Association Circulation , O’Toole si colaboratorii au ajuns la concluzia ca microplastele pot fi un factor de risc nerecunoscut pentru ateroscleroza (ingustarea si intarirea arterelor) si bolile cardiovasculare.
„Expunerea cronica poate duce, de asemenea, la probleme de sanatate asociate cu inflamatia, cum ar fi diabetul sau bolile hepatice”, spune O’Toole. „Pericolul pentru sanatatea cuiva poate depinde de cat timp au ramas aceste particule in inima. Daca sunt introduse doar in timpul procedurii, microplasticele probabil nu reprezinta o preocupare imediata, dar pot cauza probleme pe termen lung daca nu sunt eliminate.”
Desi implicatiile asupra sanatatii sunt inca necunoscute si limitarea expunerii in societatea noastra moderna poate fi dificila, evitarea ambalajelor din plastic si a produselor din plastic, atunci cand este posibil, ar putea reduce un anumit risc.
Dr. Reddy subliniaza ca este nevoie de mult mai multe cercetari. El subliniaza ca acest studiu a fost foarte mic, implicand doar 15 indivizi din China si ca trei sferturi din particulele de PET identificate provin de la o singura persoana.
„Aceasta este o cantitate relativ limitata de mostre de catre un grup de laborator”, spune el. „Marea intrebare este inca: „Care sunt efectele negative ale expunerii?” In acest stadiu, daca as sti ca cineva are o interventie chirurgicala cardiaca, nu mi-as fi ingrijorat de posibilele probleme legate de intrarea plasticului in organism.”
