Miscarea climatica este ascendenta si a devenit comun sa vedem schimbarile climatice ca o problema de justitie sociala. Schimbarile climatice si efectele sale – pandemii, poluare, dezastre naturale – nu sunt resimtite universal sau uniform: oamenii si comunitatile care sufera cel mai mult sunt negrii, indigenii si oamenii de culoare disproportionata.
Nu este o surpriza atunci ca sondajele din SUA arata ca acestea sunt comunitatile cele mai preocupate de schimbarile climatice.
Acum un an, am publicat o carte numita A Field Guide to Climate Anxiety . De la publicarea sa, am fost frapat de faptul ca cei care raspund la conceptul de anxietate climatica sunt in mare parte albi. Intr-adevar, aceste cercuri de anxietate climatica sunt chiar mai albe decat cercurile de mediu in care am fost de zeci de ani. Astazi, la un an de pandemie, dupa uciderea lui George Floyd si protestele care au urmat si atacul asupra Capitoliului SUA, sunt profund ingrijorat de implicatiile rasiale ale anxietatii climatice. Daca oamenii de culoare sunt mai preocupati de schimbarile climatice decat oamenii albi, de ce este atat de alb interesul pentru anxietatea climatica? Este anxietatea climatica o forma de fragilitate alba sau chiar anxietate rasiala ? Cu alte cuvinte, este anxietatea climatica doar un cod pentru albii care doresc sa-si pastreze modul de viata sau sa revina la normal, la confortul privilegiului lor?
Raspunsul alb la schimbarile climatice este literalmente sufocant pentru oamenii de culoare. Anxietatea climatica poate functiona ca fragilitatea alba, absorbind tot oxigenul din camera si dedicand resurse pentru a linisti grupul dominant. Pe masura ce refugiatii climatici sunt incadrati ca o amenintare pentru securitatea climei, isi vor recunoaste cei anxiosi de clima rolul lor in stramutarea oamenilor de pe tot globul? Vor putea ei sa-si vada propriile soarte legate de soarta celor deposedati? Sau vor aduna resurse, vor limita drepturile celor mai afectati si vor cauta sa le salveze doar pe ale lor, amagiti ca aceasta strategie xenofoba ii va salva? Cum ne putem asigura ca anxietatea climatica este valorificata pentru justitia climatica ?
Cartea mea m-a conectat la o comunitate in crestere concentrata pe dimensiunile emotionale ale schimbarilor climatice. Dupa cum spune scriitorul Britt Wray, emotii precum doliu, furie, teama si anxietate sunt „doar un semn al atasamentului nostru fata de lume”. In mod paradoxal, totusi, anxietatea fata de criza de mediu poate crea apatie, inactiune si epuizare. Anxietatea poate fi un raspuns rational la lumea pe care modelele climatice o prezic, dar este nesustenabila.
Iar panica climatica poate fi la fel de periculoasa, pe atat de galvanizanta. Confruntarea cu sentimentele de anxietate climatica va necesita instrumentele existentiale pe care le-am oferit in A Field Guide to Climate Anxiety, dar va necesita, de asemenea, o atentie deosebita adusa extremismului si zelorii climatice. Nu putem lupta impotriva schimbarilor climatice cu mai mult rasism. Anxietatea legata de clima trebuie sa fie indreptata spre abordarea modurilor in care rasismul se manifesta ca trauma de mediu si viceversa – cum se manifesta ecologismul ca violenta rasiala. Trebuie sa canalizam durerea catre eliberarea colectiva.
Perspectiva unui viitor de netrait a modelat intotdeauna terenul emotional pentru oamenii de culoare si brun, indiferent daca acel teren este rasism sau schimbari climatice. Schimbarile climatice agraveaza structurile existente ale nedreptatii, iar acele structuri exacerbeaza schimbarile climatice. Epuizarea, mania, speranta — efectele opresiunii si rezistentei nu sunt unice pentru acest moment climatic. Ceea ce este unic este ca oamenii care au fost izolati de opresiune se trezesc acum la perspectiva propriului lor viitor de netrait.
Este un pas surprinzator de scurt de la „frica cronica de moartea mediului”, asa cum defineste Asociatia Americana de Psihologie, ecoanxietatea, pana la xenofobie si fascism. Rasismul nu este un produs secundar accidental al ecologismului; a fost un punct de referinta constant. Dupa cum am scris in prima mea carte, The Ecological Other, primii ecologisti din SUA au fost eugenisti anti-imigranti ale caror idei au fost ulterior adoptate de nazisti pentru a-si implementa ideologia „sange si sol”. Intr-un exemplu recent, dramatic, barbatul inarmat al impuscaturii de la El Paso din 2019 a fost motivat de disperarea cu privire la soarta ecologica a planetei: „Toata viata mea m-am pregatit pentru un viitor care in prezent nu exista”. Emotiile intense mobilizeaza oamenii, dar nu intotdeauna pentru binele intregii vieti de pe aceasta planeta.
Progresistii de astazi sustin schimbarile climatice drept „cea mai mare amenintare existentiala a timpului nostru”, o afirmatie care ignora oamenii care se confrunta cu amenintari existentiale de mult mai mult timp. Sclavia, colonialismul, brutalitatea politieneasca continua – nu putem neglija istoria pentru a salva viitorul.
REZISTENTA SI RELATIA CA REZISTENTA
Am tinut recent o prelegere la facultate despre anxietatea climatica. Unul dintre studenti mi-a trimis un e-mail pentru a spune ca este atat de suparata incat ar fi dispusa sa se supuna unui dictator verde daca ar aborda schimbarile climatice. Tinerii cunosc miza, dar nu invata cum sa faca fata intensitatii fricii lor. Ar fi tragic si periculos daca aceasta generatie de sustinatori ai schimbarilor climatice ar deveni dispusa sa sacrifice democratia si drepturile omului in numele schimbarilor climatice.
Oamenii oprimati si marginalizati au dezvoltat traditii de rezistenta din necesitate. Liderii negri, feministi si indigeni au cultivat cu minutiozitate rezistenta pe parcursul lungului arc al luptei pentru dreptate. Ei stiu ca protejarea bucuriei si a sperantei este rezistenta suprema la dominatie. Persistenta nu este negociabila atunci cand sanatatea ta mentala, fizica si reproductiva este in pericol.
In loc sa intreb „Ce pot face ca sa nu mai simt atata anxietate?”, „Ce pot face pentru a salva planeta?” si „Ce speranta exista?”, oamenii cu privilegii se pot intreba „Cine sunt eu?” si „Cum sunt conectat la toate acestea?” Raspunsurile dezvaluie ca suntem profund interconectati cu bunastarea altora de pe aceasta planeta si ca exista traditii de administrare a mediului care pot fi ghiduri pentru unde trebuie sa mergem de aici.
