Evul Mediu a fost o perioada mortala pentru a fi student la Universitatea din Oxford – aveau de aproximativ trei ori mai multe sanse sa comita crima sau sa fie ucisi cu brutalitate decat alti rezidenti ai orasului medieval englez.
Aceasta statistica surprinzatoare, bazata pe inregistrarile legale din acea perioada, s-a datorat probabil numarului mare de studenti tineri singuri si omniprezentei armelor mortale, alcoolului si lucratorilor sexuali, spun cercetatorii.
Aceasta nu a fost o problema doar la Oxford, ci si la multe universitati din Europa continentala in acest moment, spune Manuel Eisner, criminolog la Universitatea din Cambridge.
„Plangerile cu privire la violenta studentilor au fost comune in toata Europa, la Paris si la Bologna”, spune el. „Elevii de pretutindeni erau considerati a fi o problema speciala.”
Crima cea mai grea
Eisner este investigatorul principal pentru un proiect numit Medieval Murder Maps, care identifica crimele din Anglia inregistrate in „rolele” oficialilor medievali numiti legisti.
Nu exista politie in acel moment, asa ca legistii au facut investigatii („anchete”) cu un juriu format din localnici ori de cate ori a avut loc o moarte violenta, pentru a incerca sa stabileasca cine era responsabil. Rolele legistilor medievali sunt printre cele mai vechi inregistrari juridice engleze si sunt acum o resursa importanta pentru cercetatori, spune Eisner.
Pana de curand, proiectul a prezentat doar Londra, cu scene de crima localizate pe o harta detaliata realizata de Historic Towns Trust. Dar cercetatorii au adaugat acum Oxford si York – marile orase engleze la acea vreme – pentru a dezvalui si modelele crimelor care au avut loc acolo.
Listele legistilor au identificat 75% dintre ucigasi si 72% dintre victimele crimelor din Oxford drept „clericus”, un termen pentru studenti si profesori de la universitate.
Arheologul Julian Munby, care nu a fost implicat in proiect, explica ca prima universitate a fost finantata de biserica, iar toti studentii erau „functionari in ordine minore” – cel mai de jos rang al bisericii – chiar daca nu aveau inclinatii religioase. Ca atare, noteaza Eisner, studentii ucigasi ar putea, de asemenea, sa pledeze „beneficiu al clerului” – o lacuna care a impiedicat executarea lor in conformitate cu legea comuna.
Registrele legistilor din Londra inregistreaza 142 de crime intre 1300 si 1340 (inregistrarile din alti ani nu au supravietuit), in timp ce 130 de crime sunt inregistrate in orasul comercial York din nordul celor patru decenii din 1345 pana in 1385.
Cu toate acestea, listele legistilor din Oxford inregistreaza 68 de crime in doar cativa ani, majoritatea intre 1342 si 1348.
Avand in vedere populatia mult mai mica din Oxford, cercetatorii estimeaza ca este de aproximativ cinci ori mai mare decat rata crimelor din Londra si York in acelasi timp. In plus, ei observa ca rata crimelor in acele orase medievale a fost de aproximativ 20 de ori mai mare decat cea de astazi – o diferenta pe care o considera partial din cauza lipsei de politie si tratamente medicale moderne.
Bravada masculina
Eisner spune ca violenta studentilor din Oxford a provenit in principal din bravada barbatilor adolescenti: studentii universitari au plecat deseori de acasa pentru prima data in jurul varstei de 14 sau 15 ani pentru locuinte aglomerate din oras si erau susceptibili sa se implice intr-un comportament riscant.
Tensiunile violente dintre studenti ar putea fi agravate de probleme etnice sau teritoriale: rivalii ar putea fi din Irlanda, Tara Galilor si Scotia, de exemplu, sau din partile de nord si de sud ale Angliei. Toata lumea avea, de asemenea, un mic cutit de zi cu zi pentru a manca, ceea ce insemna ca toata lumea era inarmata; unii studenti au purtat cutite, sabii si alte arme si mai mari, special pentru lupta, spune Eisner.
In plus, alcoolul era usor disponibil in barurile si tavernele de pe aproape fiecare strada; si mai multe ciocniri documentate intre studentii de la Oxford au fost legate de „curve” – lucratori sexuali – care erau o prezenta obisnuita in orasul medieval.
Intre timp, multe crime din York au fost legate de comertul cu textile, noteaza istoricul Stephanie Brown de la Universitatea din Cambridge, un co-cercetator al proiectului. Orasul la acea vreme era alimentat de industria lanii, iar listele legistilor din York dezvaluie crime intre artizani din aceeasi profesie, cum ar fi manusii si palarieri.
Orasul prosper a atras si muncitori straini, mai ales din regiunea care acum include Belgia si Olanda. Dar, in timp ce imigrantii ar fi putut fi transformati in tapi ispasitori de catre localnicii, numele lor nu apar pe listele legistilor mai mult decat s-ar fi asteptat din numarul lor, ceea ce inseamna ca au fost vazuti ca membri legitimi ai societatii, spune Brown.
Ea adauga ca listele inregistreaza uneori omucideri intre imigranti si englezii nativi, ceea ce subliniaza faptul ca toti au trait si au lucrat in aceleasi locuri – un nivel necunoscut anterior de integrare in Anglia medievala.
„Omuciderea este o relatie sociala – oamenii tind sa se cunoasca inainte de inceperea conflictului”, spune Brown.
