Aproximativ 110.000 de americani au murit din cauza unei supradoze de droguri intre februarie 2021 si februarie 2022. Aceasta cifra face parte dintr-o tendinta ingrijoratoare mai mare.
Speranta generala de viata in SUA a scazut in 2020 si din nou in 2021, dupa decenii de progrese – iar decesele legate de alcool, droguri si sinucidere reprezinta o parte majora a acestei schimbari. (La fel si decesele cauzate de COVID, desigur.) Supradozajele, sinuciderile si alte „moarte de disperare” – o eticheta propusa de economistii Anne Case si Angus Deaton – au crescut din anii 1990 si s-ar fi putut accelera in ultimii ani.
Ce anume motiveaza acest fenomen si ce se poate face pentru a-l remedia? Pentru a raspunde la aceste intrebari urgente, multi cercetatori se concentreaza pe stresul economic si pe starile psihologice precum depresia si lipsa de speranta. Aceasta abordare are sens: prin definitie, disperarea implica absenta sperantei. Pierderea unui loc de munca, recuperarea dupa un accident sau boala si intampinarea divortului sau a dificultatilor financiare pot declansa disperarea. Oamenii pot folosi droguri si alcool pentru a usura aceste stari mentale incomode.
Dar exista un alt factor important pe care studiile despre disperare il rateaza uneori. Dovezile stiintifice arata ca un numitor comun in acest ciclu de stres, anxietate, depresie si abuz de substante este durerea fizica. In calitate de om de stiinta comportamental, studiez modul in care elementele socioeconomice, psihosociale si comportamentale pot contribui la durere. Descoperirile din munca mea si ale altora din acest domeniu sugereaza ca urmarirea durerilor fizice si a agoniei unei comunitati este importanta.
Relatia dintre disperare si durere este multifateta. Dupa cum majoritatea oamenilor stiu din experienta personala, durerea fizica creste suferinta psihologica si anxietatea. Mai multe studii au descoperit ca persoanele cu durere severa – spre deosebire de cele cu durere scazuta sau moderata – sunt mai predispuse sa-si faca griji cu privire la suferinta lor si la posibilele consecinte ale acesteia. Si durerea poate duce la o calitate slaba a somnului, care la randul sau creste riscul de anxietate si depresie.
Relatia inversa este de asemenea posibila: suferinta psihologica poate provoca durere fizica. De exemplu, stresul la locul de munca, anxietatea cauzata de discriminarea sociala, relatiile de familie stresante si experientele adverse la varsta adulta pot exacerba durerea fizica. Oamenii in neurostiinta au descoperit chiar un mecanism care ar putea explica aceste descoperiri. Cand cineva este intr-o dispozitie negativa, au descoperit cercetatorii, zonele creierului care joaca un rol in durerea fizica se angajeaza si ele.
In sfarsit, durerea fizica este importanta atunci cand luam in considerare comportamentele daunatoare implicate in decesele de disperare. De exemplu, unii oameni folosesc droguri si alcool pentru a-si gestiona durerea. Un studiu din 2020 a constatat ca abuzul de droguri era mai strans legat de durerea fizica decat de sanatatea mintala precara. De altfel, senzatia de durere severa sau cronica poate duce la autovatamare sau la sinucidere.
Epidemia de opioide poate fi cel mai proeminent exemplu al modului in care durerea fizica si disperarea interactioneaza. Utilizarea abuziva a analgezicelor, in special a opioidelor, genereaza modificari la nivelul creierului care declanseaza o sensibilitate mai mare la durere, precum si o toleranta mai mare si dependenta de aceste medicamente. Ca rezultat, oamenii sunt mai susceptibili de a supradoza cu aceste medicamente. In acelasi timp, consumul excesiv de droguri si consumul de alcool pot declansa dureri fizice care, la randul lor, intaresc ciclul comportamental negativ al durerii.
Luate impreuna, cercetarile arata clar ca durerea si disperarea sunt puternic legate. Urmarirea durerii poate ajuta medicii sa trateze pacientii, dar poate ajuta si societatile sa urmareasca bunastarea. Din pacate, un instrument central pentru acest tip de cercetare cade in disgratie. Multi medici americani contesta utilizarea evaluarilor durerii auto-raportate, deoarece aceste chestionare ii determina uneori pe medici sa prescrie opioide. De fapt, in 2016, Centrele pentru Servicii Medicare si Medicaid din SUA au decis sa elimine unele intrebari despre medicamentele pentru durere dintr-un sondaj national din spitale din acest motiv. Dar pierderea acestor date despre durere inseamna, de asemenea, pierderea unor perspective cruciale asupra nevoilor, starilor mentale si comportamentelor oamenilor.
In plus, cercetarile mele arata ca intelegerea durerii fizice la o scara mai mare poate fi un pas esential pentru a face fata deceselor in crestere de disperare. De exemplu, folosind mai mult de un deceniu de date din 146 de tari, colegul meu Andrew Oswald si cu mine am publicat un studiu in 2021 care a aratat ca raportarile de durere fizica erau mai mari atunci cand rata somajului era ridicata. Sustinem ca recesiunile pot crea stres financiar care, la randul sau, duce la o durere fizica mai mare. Aceasta idee are implicatii importante. Daca decesele cauzate de disperare in SUA se potrivesc cu insecuritatea financiara, factorii de decizie trebuie sa se gandeasca critic cum sa ajute familiile sa faca fata vremurilor economice dificile.
SUA nu sunt singura tara care are de castigat din astfel de politici. La sfarsitul anului trecut, am publicat o analiza folosind date globale care a constatat ca durerea fizica a crescut substantial in ultimii ani. In 2009, una din patru persoane din intreaga lume a raportat durere fizica. Astazi unul din trei sufera. La fel ca disperarea in SUA, inegalitatea adauga o dimensiune izbitoare acestor date. Studiul meu a constatat ca cresterea disconfortului fizic este cea mai mare in randul femeilor, tinerilor si persoanelor cu venituri sau educatie mai putine. Ca raspuns la aceste modele, este imperativ ca societatile sa inregistreze si sa monitorizeze datele despre durere. Numai atunci putem intelege cum sa abordam aceste tendinte urgente.
