Cercetarea si munca mea asupra a ceea ce numim „microagresiuni rasiale” au inceput printr-o serie de experiente de-a lungul vietii si observatii ale intalnirilor rasiale interpersonale.
De exemplu, sunt o a doua generatie asiatica americana, nascuta si crescuta in SUA. Cu toate acestea, in ciuda acestui fapt, primesc complimente constante pentru ca vorbesc engleza „buna”. In trenurile aglomerate de metrou din New York City, cu toate locurile ocupate, am observat ca intotdeauna va fi unul gol langa un pasager de culoare. Aceste exemple si nenumarate alte incidente sunt microagresiuni rasiale.
Microagresiunile sunt insultele, insultele, dezamagirile, invalidarile si comportamentele ofensive de zi cu zi pe care oamenii din grupurile marginalizate le experimenteaza in interactiunile zilnice cu oameni in general bine intentionati care ar putea sa nu fie constienti de impactul lor. Microagresiunile sunt reflectari ale partinirii implicite sau ale credintelor si atitudinilor prejudiciabile dincolo de nivelul de constientizare. Psihologii sociali au studiat prejudecatile implicite de zeci de ani, impreuna cu rolul pe care il joaca in comportamentul uman. Aproape orice grup marginalizat poate face obiectul unor microagresiuni. Exista microagresiuni rasiale, de gen, LGBTQ si cu dizabilitati care apar zilnic fata de aceste grupuri.
Majoritatea persoanelor care comit microagresiuni se considera fiinte umane morale si decente care nu ar discrimina niciodata in mod constient o alta persoana. Cu toate acestea, este important sa recunoastem ca niciunul dintre noi nu este imun de a mosteni partinirile rasiale, de gen sau de orientare sexuala ale societatii noastre. Sa revenim la cele doua exemple de deschidere pentru a intelege mai pe deplin manifestarea, dinamica si impactul microagresiunilor.
Microagresiunile contin adesea o „metacomunicare” sau un mesaj ascuns catre tinta, care dezvaluie o credinta sau o atitudine partinitoare. Desi faptuitorul crede ca ma lauda pentru ca vorbesc bine engleza, mesajul de baza pentru mine este: „Esti un strain perpetuu in propria ta tara. Nu esti un american adevarat, pentru ca americanii adevarati au pielea deschisa la culoare.”
Reticenta de a sta langa oameni de culoare in metrou este un mesaj ca „trebuie evitat pentru ca esti potential periculos, criminal sau nu este bun”. Multi dintre prietenii mei de culoare povestesc despre cum intra intr-un lift cu o singura femeie alba si cum ea se incordeaza, isi strange mai strans poseta si se indeparteaza de frica.
Microagresiunile transmit adesea tintelor mesajul ca sunt straini, criminali, periculosi, o amenintare sau suboameni. Cercetarea noastra eticheteaza aceste mesaje drept teme: pentru asiaticii americani si latino-americanii, ca esti un extraterestru perpetuu in propria ta tara; pentru negri, ca ai putea fi un criminal; pentru persoanele care se identifica ca LGBTQ, ca esti un pacatos; iar daca esti femeie, poti fi obiectivata sexual.
Dictonul „betisoarele si pietrele imi pot rupe oasele, dar cuvintele nu ma vor rani niciodata” exprima convingerea ca microagresiunile sunt inofensive, mici, banale si nesemnificative. Criticii teoriei microagresiunii cred ca „facem un munte dintr-o cartita” si ca astfel de incidente nu sunt diferite de incivilitatile de zi cu zi pe care o persoana alba le-ar putea experimenta de la un functionar nepoliticos. Cercetarea noastra, totusi, dezvaluie diferente majore care explica impactul lor mai mare daunator si daunator asupra persoanelor de culoare:
- Microagresiunile sunt constante si continue in experienta de viata a oamenilor de culoare. Ei experimenteaza aceste comportamente jignitoare in fiecare zi din momentul in care se trezesc dimineata pana cand se culca noaptea si din momentul in care se nasc pana la moarte.
- Microagresiunile sunt cumulative, iar orice ofensa sau dezamagire poate reprezenta paharul care sparge spatele camilei.
- Microagresiunile sunt mementouri constante pentru oamenii de culoare ca sunt cetateni de clasa a doua.
- Microagresiunile epuizeaza energia si duc la conceptul de „oboseala de lupta rasiala.
- Microagresiunile simbolizeaza nedreptatile istorice din trecut, cum ar fi inrobirea africanilor, luarea de pamant de la indigenii acestei tari si incarcerarea japonezilor americani in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Aceste distinctii i-au determinat pe psihologi sa se refere la deprecierea cotidiana sau umilintele experimentate de oamenii de culoare drept „moarte prin o mie de taieturi”. Departe de a fi inofensive si benigne, microagresiunile au un impact macro asupra tintelor. Un intreg corp de cercetare sustine aceasta concluzie. Acestea cresc stresul in viata oamenilor de culoare, scad bunastarea emotionala, cresc depresia si sentimentele negative, ataca sanatatea mintala a beneficiarilor, impiedica invatarea si rezolvarea problemelor, afecteaza performanta angajatilor si afecteaza bine starea fizica. fiind de tinte. La fel de importante sunt constatarile ca microagresiunile scad nivelul de trai al persoanelor de culoare si creeaza inechitati in ceea ce priveste ocuparea fortei de munca, educatie si ingrijirea sanatatii.
In incheiere, va impartasesc cuvintele lui Martin Luther King, Jr., din „Scrisoarea din inchisoarea din Birmingham”: „Va trebui sa ne pocaim in aceasta generatie nu doar pentru cuvintele si actiunile urate ale oamenilor rai, ci si pentru cei rai. tacerea ingrozitoare a oamenilor buni.” Aceste cuvinte ne-au determinat sa punem o intrebare importanta: Ce pot face aliatii bine intentionati si trecatorii pentru a dezarma si a demonta microagresiunile pe care le observa?
Echipa noastra de cercetare de la Teachers College, Universitatea Columbia, a studiat si a dezvoltat strategii de educatie si formare antibias numite microinterventii. Acestea sunt actiunile antibias de zi cu zi care pot fi intreprinse de tinte, parinti, persoane semnificative, aliati si trecatori bine intentionati pentru a contracara, contesta, diminua sau neutraliza expresiile individuale si sistemice ale prejudecatilor, bigotismului si discriminarii.
Am reusit sa organizam microinterventiile in patru obiective strategice: (1) facem vizibil „invizibilul”, (2) educam faptuitorul, (3) dezarmam microagresiunea si (4) cautam sprijin si ajutor din exterior. Pentru cei interesati de proiectul nostru de cercetare, multe dintre informatii pot fi gasite in articolul nostru din 2020 de American Psychologist intitulat „Dezarmarea microagresiunilor rasiale: strategii de microinterventie pentru tinte, aliati albi si spectatori”.
Dupa cum spune King, tacerea si inactiunea in fata abaterilor morale sunt complicitate si coluziune. Ca societate, fiecare dintre noi are responsabilitatea morala de a lua masuri impotriva partinirii si fanatismului.
