Surse oficiale siriene au anuntat ieri ca Deir Ezzor „este complet eliberat de terorism”. Expulzarea Statului Islamic (IS) din principalul oras de est al Siriei ii relega pe jihadisti in vasta zona desertica raspandita in estul tarii. Un teritoriu sterp, dar bogat in hidrocarburi si de mare valoare strategica pentru toti concurentii, inclusiv militiile sustinute de Statele Unite si Iran. Dupa Deir Ezzor, lupta pentru a-l detine se intensifica.

„Dupa o serie de operatiuni ingenioase, unitatile fortelor noastre armate, in cooperare cu fortele aliate, si-au indeplinit sarcina de a restabili securitatea si stabilitatea in orasul Deir Ezzor”, a anuntat ieri, la mijlocul dupa-amiezii, Comandamentul General al Arabiei Siriene. Armata printr-un comunicat. Armata a subliniat ca expulzarea SI de pe strazile acelui oras „constituie faza finala” a eliminarii grupului armat din Siria, care controleaza acum doar o treime din provincia cu acelasi nume.

Guvernul sirian a sarbatorit aceasta realizare cu mare fast, asa cum a devenit obisnuit acum, cand presedintele Bashar Asad se recunoaste castigatorul razboiului si vocile din comunitatea internationala care cer retragerea sa se estompeaza. Victoria a fost si mai epica, daca se poate, pentru ca, din mai 2015 si pana la ruperea asediului luna trecuta, un contingent de doar sapte mii de combatanti oficiali reusise, cu o aparare numantina, sa-i tina in siguranta pe cei 180.000 de soldati. E in interiorul orasului.

Datorita acestei rezistente la asediul sau, Statul Islamic nu a putut controla niciodata intreaga zona urbana a orasului Deir Ezzor, dar a putut controla o fractiune din districtele sale si, mai ales, intreaga regiune periferica. De la aparitia sa in 2014, IS a reusit sa se impuna in provincie combinand cu pricepere subjugarea violenta si forjand aliante cu clanurile locale, legaturi lubrifiate cu uriasele beneficii economice ale extractiei de hidrocarburi din acea zona, unde majoritatea rezervele nationale sunt concentrate.

Declinul IS a fost cauzat, in mare parte, de distrugerea infrastructurii sale energetice sub bombardarea Rusiei si a coalitiei anti-Statul Islamic condusa de SUA in ultimii doi ani. In Siria, astazi consiliul de conducere al unui razboi proxy, Washingtonul sprijina Fortele Democratice Siriene (SDF), o alianta dominata de sora siriana a gherilei kurd-turce PKK. Rusia, impreuna cu Iranul, sprijina armata siriana si o serie de militii siite, inclusiv partidul libanez Hezbollah.

Impotriva cronometrului prin teritoriu

Frontul SUA-SDF si frontul Rusia-Iran-Assad au obiective diferite in Siria, dar un inamic comun in IS, iar acum ambele concureaza in provincia Deir Ezzor, avansand asupra jihadistilor slabiti in timp ce confisc resursele energetice pe care acestia le lasa in urma. . La acest dublu obiectiv se adauga si cel al Iranului, care incearca sa consolideze un coridor terestre intre Republica Islamica si Liban care i-ar putea permite, printre alte moduri, sa-si consolideze influenta in regiune, prin transferul de armament catre aliatii lor.

Competitia este intensa si se desfasoara la distante foarte apropiate, ceea ce creste riscul de accidente. In urma cu doua saptamani, fortele guvernamentale au luat Al Mayadin, urmatorul oras din Deir Ezzor, dupa cursul Eufratului. Aproape in acelasi timp, SDF a anuntat confiscarea sondelor de petrol Al Omar, ceea ce este aproximativ echivalent cu detinerea a jumatate din rezervele de petrol ale Siriei si un activ important pentru a pastra supravietuirea autonomiei kurde siriene care le apara. Ieri, fortele irakiene – aliati ai Teheranului – au capturat o importanta trecere a frontierei cu Deir Ezzor de la IS.

Statele Unite au vrut sa puna mana pe petrol si pe granita Irak-Siria pentru a bloca proiectul coridorului iranian, dar nu a reusit. Armata siriana a fost mai rapida”, spune el pentru EL MUNDO, Fabrice Balanche, profesor si cercetator pe tema Conflictul sirian asociat cu Institutul Washington, amintind de recenta cucerire a lui Mayadan. Capturarea acestui oras si apropierea lui la mai putin de 40 km de Al Bukamal, le-a permis loialistilor lui Assad sa intrerupa trecerea SDF-ului catre sud de Deir Ezzor.

Balanche considera ca dificultatea SDF-ului de a-si extinde si consolida dominatia autonoma in Deir Ezzor, gazduieste clanuri arabe ostile in mod traditional kurzilor, poate descuraja grupurile sponsorizate de SUA si poate promova interesele lui Assad. Mai mult, dupa ce in urma cu doua saptamani au vazut ca autonomia kurda irakiena pierde Kirkuk, fara ca americanii sa intervina in numele lor, SDF, neincrezandu-se poate in protectorii lor, au fost dispusi sa semneze acorduri cu Damasc.

„Kurzii sirieni au inteles bine mesajul. De aceea nu vor lupta impotriva armatei siriene”, spune Fabrice Balanche. Intrebarea este daca aparenta nedorinta a SDF de a-l confrunta pe Assad si asociatii sai il va opri pe un Trump care acuza Iranul pentru „sprijinirea teroristilor”, referindu-se la Hezbollah si, prin urmare, si-a sanctionat Garda Revolutionara. Dar presedintele, imprevizibil si contradictoriu, a dat de inteles ca doreste asta si contrariul: „In ceea ce priveste Siria, nu avem nimic altceva de facut acolo decat sa o ucidem [IS]”.