Cand cineva cade intr-o groapa de iepure a conspiratiei, exista foarte putine modalitati dovedite de a-l scoate de acolo, conform unei noi analize.
Studiul este o revizuire a cercetarilor privind incercarile de a contracara gandirea conspirativa si constata ca strategiile comune care implica contraargumente si verificarea faptelor nu reusesc in mare masura sa schimbe convingerile oamenilor. Cele mai promitatoare modalitati de a combate gandirea conspirativa par sa implice prevenirea, fie avertizand oamenii din timp cu privire la o anumita teorie a conspiratiei, fie invatandu-i in mod explicit cum sa gaseasca dovezi defectuoase.
„Suntem inca in primele zile, din pacate, de a avea un glont de argint care va aborda dezinformarea in ansamblu”, spune Cian O’Mahony, doctorand in psihologie la University College Cork din Irlanda, care a condus studiul. A fost publicat astazi in jurnalul PLOS ONE.
Contracararea convingerilor de conspiratie este importanta, deoarece credintele in conspiratii pot incuraja oamenii sa actioneze in moduri daunatoare, spune Kathleen Hall Jamieson, profesor de comunicare si director al Centrului de Politici Publice Annenberg de la Universitatea din Pennsylvania, care nu a fost implicat in noua revizuire. Oamenii care au luat cu asalt Capitoliul SUA pe 6 ianuarie 2021, credeau ca alegerile prezidentiale din 2020 au fost furate, de exemplu. Si credinciosii in conspiratiile privind vaccinul COVID se expun riscului de boala refuzand sa se vaccineze. Dar domeniul este atat de tanar incat incercarea de a compara studii individuale este grea, spune Jamieson.
„Exista atat de multe definitii si specificatii diferite a ceea ce este o credinta de conspiratie si o mentalitate de conspiratie, incat este foarte dificil sa agregati aceste date intr-un mod care sa permita generalizarea”, spune ea. Comparatiile din noua recenzie sunt un punct de plecare sugestiv, adauga Jamieson, dar nu ar trebui privite ca ultimul cuvant despre interventiile in conspiratie.
Studiile estompeaza adesea liniile dintre teoria conspiratiei, dezinformare si dezinformare, spune O’Mahony. Dezinformarea este pur si simplu informatii inexacte, in timp ce dezinformarea este in mod deliberat inselatoare. Credintele de conspiratie, asa cum le definesc O’Mahony si colegii sai, includ orice credinte care cuprind actori rau intentionati care se implica intr-un complot secret care explica un eveniment important. Asemenea convingeri nu sunt neaparat false – conspiratii reale se intampla – dar teoriile conspiratiei eronate abunda, de la ideea ca aterizarea pe Luna a fost falsa pana la ideea ca vaccinurile COVID provoaca moarte in masa pe care autoritatile le ascunde.
O’Mahony si colegii sai s-au concentrat pe studii care vizau convingerile conspiratiei, nu dezinformarea sau dezinformarea. Ei au gasit 24 de studii in 13 lucrari. Majoritatea acestor lucrari au fost realizate in SUA sau Marea Britanie, desi mai multe au fost efectuate in alta parte, iar cele mai multe au implicat mostre online, care au implicat adesea participanti din diferite tari. In aproape doua treimi din aceste studii, cercetatorii au incercat sa schimbe dorinta generala a oamenilor de a crede conspiratii, in timp ce restul s-au adresat convingerilor individuale.
Au fost cateva categorii de interventii. Unul a constat in studii de pregatire, care foloseau o sarcina fara legatura pentru a schimba mentalitatea cuiva. De exemplu, participantilor li se poate cere sa citeasca un pasaj intr-un font greu de citit, ceea ce necesita mai multa munca pentru a prelua informatii si determina o mentalitate analitica. Apoi, cercetatorii le-ar putea prezenta participantilor o teorie a conspiratiei pentru a vedea daca aceasta sarcina scade credinta. Aceste studii au sugerat ca amorsarea a functionat in cea mai mare parte, dar in general a avut doar efecte mici. O alta strategie de argumentare impotriva teoriilor conspiratiei cu fapte a aratat, de asemenea, efecte foarte mici pana la mici. Argumentele cele mai putin eficiente implicau apelarea la simtul empatiei credinciosului sau batjocorirea lor pentru credintele lor.
Mai promitatoare au fost studiile de inoculare, care i-au avertizat pe oameni din timp ca ar putea vedea o teorie a conspiratiei si le-au oferit un argument impotriva acesteia. Acestea au avut un impact mediu spre mare asupra scaderii credintei in conspiratie. Totusi, inocularea se poate intoarce inapoi. Un studiu a constatat ca, daca un vanzator ambulant de conspiratie a avertizat impotriva unei abordari de inoculare, acea inoculare nu ar mai functiona. Politicienii folosesc aceasta strategie de „inoculare impotriva inocularii” in lumea reala, spune Joseph Uscinski, politolog la Universitatea din Miami si coautor al American Conspiracy Theories (Oxford University Press, 2014), care nu a fost implicat in acel studiu sau noua analiza. De exemplu, guvernatorul Floridei, Ron DeSantis, a inceput sa insoteasca argumentele sale conform carora profesorii ii indoctrineaza pe elevi cu o agenda „trezita” cu fraze precum „Oricine iti spune ca nu se intampla te minte”.
O alta provocare este sa aflam daca inocularea sau orice alta strategie functioneaza pe termen lung, spune Karen Douglas, psiholog social la Universitatea Kent din Anglia, care nu a fost implicata in noua revizuire. Pentru multe studii care examineaza aceasta metoda, oamenii de stiinta masoara efectele imediate, dar nu urmaresc zile, saptamani sau luni. „Pentru ca ceva sa fie eficient in abordarea problemei mai mari”, spune Douglas, „trebuie sa stim ca interventiile vor dura in timp”.
Cea mai buna oportunitate de a evita gandirea conspirativa poate fi cea mai laborioasa. In noua analiza, unul dintre cele mai mari efecte a venit de la un studiu care a implicat o clasa universitara de trei luni, menita sa distinga stiinta de pseudostiinta. Pentru studiu, trei instructori au invatat studentilor abilitatile de gandire critica necesare pentru a intelege greselile umane comune de perceptie si logica. Rezultatul a fost o reducere a convingerilor de conspiratie. „Acesta a fost un studiu singular, dar a evidentiat predarea acestor abilitati in mod explicit”, spune O’Mahony.
Daca este greu sa schimbi convingerile inradacinate in conspiratie, concluzia este ca este si greu sa-i faci pe oameni sa creada in conspiratii, contrar conceptiei populare, spune Uscinski. In 2022, el si colegii sai au publicat cercetari in PLOS ONE care nu au gasit nicio dovada ca convingerile conspiratiei sunt in crestere, in ciuda vizibilitatii lor pe retelele sociale. Schimbarea credintelor inradacinate de orice fel este o provocare, spune Uscinski, mai ales daca aceste credinte sunt strans legate de viziunea asupra lumii a cuiva. „Uneori, oamenii aleg convingerile pe care le doresc si fac ceea ce doresc datorita a ceea ce sunt”, adauga el.
