Raspunsul SUA la pandemia de COVID-19 a fost instabil. Multi cetateni, stimulati de lideri politici si chiar de unii furnizori de servicii de sanatate, nu au ascultat recomandarile bazate pe stiinta din partea expertilor in boli infectioase ai natiunii noastre de a purta masti, de a respecta distantarea fizica si de a se adaposti.

In loc sa se uneasca ca natiune pentru a incetini raspandirea SARS-CoV2, mult prea multi americani in pozitii de putere au ales sa ignore, sa minimizeze sau sa politizeze aceste recomandari, sustinand in acelasi timp credinte si comportamente antistiintifice periculoase. Ei au optat in schimb sa favorizeze libertatile individuale in detrimentul binelui nostru comun colectiv. Drept urmare, in SUA au murit mai multi oameni din cauza COVID-19 decat in ​​orice alta tara, iar natiunea noastra are una dintre cele mai mari rate de deces pe cap de locuitor din lume.

Aceasta situatie ingrozitoare reprezinta o chemare nationala de a reflecta asupra factorilor si mecanismelor care ne modeleaza credintele si comportamentele ca natiune, pentru a gasi modalitati de a schimba mentalitatea societatii noastre de la una care favorizeaza individualismul cu orice pret, la una care pretuieste si colectivismul inradacinat pe stiinta, mai ales in vremuri de criza. In calitate de oameni de stiinta care studiaza si trateaza persoanele cu tulburari neurodegenerative, cum ar fi boala Alzheimer, suntem foarte constienti de baza creierului a credintelor si comportamentelor umane.

Retele specifice de neuroni din creier contribuie la formarea credintelor umane; tulburarile neurodegenerative perturba aceste retele, ducand la credinte distorsionate care adesea nu au nicio baza in realitatea observabila. Aceste convingeri declanseaza, la randul lor, comportamente daunatoare, adesea in detrimentul individului afectat, al celor dragi si chiar al comunitatii.

In timp ce reflectam la raspandirea masiva a credintelor distorsionate si la comportamentele daunatoare care au urmat in jurul SARS-CoV2 si a pandemiei COVID-19, nu putem sa nu ne gandim la natiunea noastra metaforic. Ce s-a intamplat cu creierul nostru colectiv american ? Ce a determinat natiunea noastra puternica sa cedeze in fata credintelor distorsionate care nu au nicio baza in realitatea bazata pe stiinta? Ce putem face ca societate pentru a ne proteja de a cadea prada dezinformarii daunatoare si teoriilor conspiratiei in timpul urmatoarei crize de sanatate publica?

Un aspect unic al fiintei umane este capacitatea noastra de a ne forma convingeri despre noi insine si despre mediul inconjurator. Acest proces incepe in copilaria timpurie si, in momentul in care intram in anii adolescentei, incepem sa construim un sentiment puternic de sine, cu inceputurile unor credinte bine definite despre politica, filozofie si propria noastra unicitate in lume. Odata ce ajungem la varsta adulta timpurie, avem tendinta sa cautam sa ne mentinem convingerile pe toata durata vietii. Acest proces este surprins de scriitorul William Wordsworth in poemul sau din 1802 „My Heart Leaps Up”, unde scrie: „Copilul este tatal omului”.

Studii recente au investigat mecanismele specifice din creier care duc la crearea si sustinerea credintei. Dupa cum au observat neurologii Ethan S. Bromberg-Martin si Tali Sharot, credintele le permit oamenilor sa „construiasca un model intern al lumii cu scopul de a-si informa deciziile pentru a-i ajuta sa atinga obiectivele externe, cum ar fi obtinerea de recompense si evitarea pedepselor”.

Acesti oameni de stiinta subliniaza, de asemenea, ca tratam convingerile ca mijloace de a obtine recompense interne, in special bunastarea emotionala, ajutandu-ne sa ne mentinem sentimentul de integritate in perioadele de incertitudine si criza. Daca am putea vizualiza incertitudinea ca o lacrima in viziunea asupra lumii a unei persoane, creierul vine cu credinta pentru a repara aceasta lacrima si pentru a restabili bunastarea emotionala si integritatea individuala a unei persoane.

Adesea, in practica clinica, asistam la modul in care creierul nostru foloseste credinte, chiar si credinte false, pentru a ne pastra sentimentul de integritate si bunastare emotionala in mijlocul incertitudinii.

Multi oameni cu tulburari neurodegenerative dezvolta convingeri false, pe care le numim iluzii. De exemplu, o amagire comuna observata la cei cu dementa cu corpi Lewy si boala Alzheimer este delirul Capgras – credinta falsa fixa ​​ca o persoana iubita a fost inlocuita de un impostor identic. Oamenii care se confrunta cu aceasta iluzie arata pastrarea retelelor cerebrale implicate in perceptia fetei persoanei dragi, dar deteriorarea retelelor cortexului prefrontal care le-ar permite in mod normal sa lege aceste perceptii vizuale cu amintirile emotionale familiare ale persoanei iubite. Drept urmare, desi persoana recunoaste fata persoanei iubite, aceasta perceptie nu este urmata de un sentiment de familiaritate recunoscut si reconfortant, ceea ce duce la o stare de incertitudine profunda. Intr-o incercare disperata de a rezolva aceasta ruptura cognitiva, persoana cu dementa se tine cu vehement de falsa credinta ca o persoana iubita a fost inlocuita de un impostor.

Ceea ce pare irational la suprafata este in realitate o situatie in care informatiile gresite despre familiaritatea unei fete conduc la o credinta consecventa intern, dar falsa, care permite persoanei sa-si mentina un sentiment intern de integritate in timpul unei crize.

Un cortex prefrontal sanatos este necesar pentru interpretarea corecta a tuturor datelor primite de creier, nu numai a fetelor. Dar interpretarea datelor nu este o sarcina simpla, chiar si pentru cineva cu un cortex prefrontal sanatos.

Interpretarea atenta a datelor necesita pregatire si practica extinse. In neurologie, de exemplu, atunci cand furnizorii de servicii de sanatate evalueaza tratamente farmacologice experimentale, ei analizeaza studiile de cercetare, evalueaza potentialele efecte secundare ale medicamentului si iau in considerare activitatea biologica a compusului inainte de a decide daca prescrierea medicamentului merita riscul.

Cu toate acestea, capacitatea de a evalua datele stiintific nu este doar pentru putinii cu pregatire profesionala in stiinta sau medicina, ci poate fi invatata si practicata de oricine, ca parte a educatiei standard primare, secundare sau mai avansate. Intr-adevar, oamenii care nu practica stiinta pot intelege principiile si instrumentele stiintifice si le pot aplica in viata personala si profesionala.

Dar in America, alfabetizarea stiintifica si, prin urmare, gandirea stiintifica, este suboptima. Intr-un sondaj al Centrului de Cercetare Pew din 2019, doar 52% dintre americani au reusit sa identifice corect o ipoteza stiintifica despre incetinirea unui computer, iar 60% au fost capabili sa recunoasca faptul ca adaugarea unui grup de control este cea mai buna modalitate de a determina daca o infectie a urechii. medicatia este eficienta. Aceste constatari reprezinta un esec al educatiei stiintifice in natiunea noastra si subliniaza de ce raspunsul nostru la COVID-19 a fost atat de sumbru. Potrivit unui alt sondaj recent al Centrului de Cercetare Pew, aproape jumatate dintre americanii cu studii liceale sau mai putin credeau ca exista ceva adevar in teoria conspiratiei conform careia pandemia a fost planificata, in timp ce aceasta cifra a scazut la 15% in randul persoanelor cu pregatire postuniversitara.

Educatia suboptima a natiunii noastre a slabit cortexul prefrontal al creierului nostru american, lasandu-ne astfel susceptibili la credinte false? Nivelul scazut de educatie este un factor de risc pentru boala Alzheimer si alte forme de dementa, ceea ce sugereaza ca nivelul de educatie ridicat este asociat cu stimularea conditiilor neuroanatomice care ne protejeaza creierul de modificarile patofiziologice ale bolii Alzheimer. Aceasta descoperire stiintifica remarcabila sustine ideea ca educatia de inalta calitate si alfabetizarea stiintifica intaresc fiziologic si functional creierul, protejandu-ne de amenintarea credintelor false in perioadele de incertitudine si criza.

Prin urmare, pentru a fi mai bine pregatiti sa luptam cu urmatoarea pandemie de dezinformare care va afecta inevitabil internetul in viitoarele urgente de sanatate publica, trebuie sa facem munca grea de a intari cortexul prefrontal al Americii prin declansarea unei revolutii educationale.

Oamenii de stiinta si educatorii din toate disciplinele si mediile trebuie sa dubleze eforturile pentru a imbunatati alfabetizarea stiintifica incepand din copilarie. Trebuie sa lucram indeaproape cu politicienii si sectorul privat pentru a stabili politici nationale care sa sustina alfabetizarea stiintifica pe toata durata vietii. Dincolo de predarea conceptelor de baza in stiinta, rationamentul stiintific si metoda stiintifica, trebuie, de asemenea, sa insuflem natiunii noastre importanta studierii filozofiei stiintei, astfel incat colegii nostri americani sa inteleaga cum si de ce noi, oamenii de stiinta, stim ce spunem ca stim si nu nu stiu.

Cand va avea succes, o astfel de revolutie va permite americanilor sa treaca de la o mentalitate individualista care cauta orice forma de informatie care rezoneaza cu sentimentele si viziunea asupra lumii unui individ la o mentalitate colectivista care vede si intelege valoarea stiintei bune pentru a ne ajuta sa recunoastem ceea ce este bun pentru noi. intreaga natiune in vremuri de criza.