In orasul libanez Naqoura, istoria Orientului Mijlociu a suferit o modificare discreta miercuri. Dupa un deceniu de dispute, dialogul sponsorizat de ONU si mediat de SUA isi propune sa rezolve neintelegerile dintr-o zona din estul Mediteranei in care resursele profitabile de gaze naturale asteapta sa fie exploatate de ambele tari. Sanctiunile recente ale SUA asupra Hezbollah au crescut presiunea asupra autoritatilor libaneze de a se aduna cu un Israel cu drepturi depline pe scena internationala dupa pactele de normalizare cu Bahrain si Emiratele Arabe Unite.

Aproximativ 330 de mile patrate de mare – 860 de kilometri patrati – in Marea Mediterana au fost sursa dezacordurilor dintre Israel si Liban in ultimul deceniu. Aceste neintelegeri au impiedicat explorarea in zona bogata in gaze naturale si, in consecinta, dezvoltarea zacamintelor de gaze. Departe de un acord de pace, ambele state s-au confruntat cu negocierile care au avut loc miercuri dimineata in orasul de granita Naqoura din punct de vedere tehnico-economic.

„Intalnirea noastra va lansa trenul negocierilor tehnice indirecte si reprezinta primul pas intr-o calatorie de o mie de mile pentru a delimita granitele sudice”, a declarat liderul delegatiei libaneze, generalul de brigada Bassam Yassin, in cadrul intalnirii. Declaratia armatei. Ambele parti au insistat asupra necesitatii de a solutiona disputa „intr-un timp rezonabil” si au convenit sa se reintalneasca pe 28 octombrie.

Nici un acord de pace

In mijlocul unei serii de pacte de normalizare cu statele arabe, dupa mai bine de doua decenii de seceta din partea Israelului, multi au dorit sa vada aceasta apropiere ca pe baza unui viitor acord de pace sau de normalizare cu Libanul. Ministrul israelian al Energiei, Yuval Steinitz, a insistat marti asupra necesitatii mentinerii asteptarilor „realiste”. Nu vorbim de discutii de pace sau de negocieri de normalizare, ci de incercarea de a rezolva o problema tehnico-economica care timp de un deceniu ne-a impiedicat sa dezvoltam resursele naturale din mare in beneficiul popoarelor din regiune”, a conchis el. 

Dar adevarul este ca aceasta prima intalnire in trei decenii pentru a discuta o chestiune civila este un gest timid care rupe de tendinta comuna a absentei relatiilor diplomatice intre tarile vecine . Libanul nu recunoaste Israelul ca stat, desi in cazul unui acord, ar fi recunoasterea unor granite pentru statul evreu, fapt pe care unii experti il vad ca o usoara normalizare. Rana razboiului din 2006 care a pus Israelul impotriva militiei siite Hezbollah, foarte puternica in tara cedrilor, este inca deschisa de ambele parti ale granitei.

Sanctiuni impotriva Hezbollah

Tocmai sanctiunile SUA asupra aliatilor lui Hezbollah au fost cele care par sa fi accelerat negocierile. Doi fosti membri influenti ai cabinetului siit Amal, un aliat al partidului pro-iranian, au fost sanctionati in urma cu cateva luni pentru sprijinul acordat Hezbollah. Presedintele Parlamentului Libanez, Nabih Berri, de la partidul Amal, a afirmat ca dialogul a inceput deja inainte de sanctiuni, deoarece exploatarea resurselor de gaze naturale ar putea „ajuta la plata datoriilor” Libanului, infundat in cea mai grava criza economica a sa de la perioada civila. razboi (1975-1990).

Disputa asupra frontierei maritime a inceput in 2011, cand Israelul a acceptat un pact cu Cipru care l-a folosit pe cel convenit intre insula insulara si Liban in 2007 ca punct de referinta pentru demarcarea teritoriala, desi nu a fost niciodata ratificat de Parlamentul libanez. Pentru a-l clarifica, tara cedrilor a declarat in fata Natiunilor Unite ca granita sa includea 860 de kilometri patrati mai la sud decat cea convenita in 2007. Israelul nu a acceptat-o ​​si ambele tari au inceput, de asemenea, sa lupte pentru o bucata din mare.

De ambele parti ale granitei, instabilitatea politica defineste situatia actuala a acestor tari din Orientul Mijlociu. In ciuda succeselor prim-ministrului israelian Binyamin Netanyahu pe arena internationala, gestionarea proasta a pandemiei si implicarea sa in cazuri de coruptie au trezit o miscare cetateneasca care ii cere demisia de luni de zile. In Liban, absenta unui guvern dupa explozia din portul Beirut se adauga la presiunea din afara si din interiorul tarii pentru a implementa reforme care sa scoata tara din criza economica si coruptia sistemica.