Confruntarea evidentiaza incalcarea drepturilor a milioane de utilizatori si schimbarea rolurilor in era digitala.
Ce relevanta poate avea conflictul Twitter cu Donald Trump?
Pentru a incepe sa analizam ce s-a intamplat, este necesar sa facem distinctia intre libertatea de opinie si dreptul la informare. Opinia prin definitie este subiectiva, nu este nici adevarata, nici falsa, o opinie nu poate fi verificata. Dreptul la informare presupune atat dreptul de a o comunica, cat si dreptul de a o primi. Inainte de aparitia internetului, dreptul de a da informatii era practic redus presei. Acum toti putem comunica informatii prin intermediul retelelor sociale, blogurilor etc. Aici vine dreptul de a comunica si de a primi informatii veridice, deoarece aceasta se refera la fapte, iar din acestea se poate judeca veridicitatea. Ceea ce este absurd este ca o platforma digitala intra pentru a verifica opiniile. Va verifica Twitter opiniile tuturor sau doar Trump pentru ca este Trump? Problema aici este ca informatiile jurnalistice, care trebuie sa fie veridice, sunt confundate cu opiniile oricui, chiar daca este vorba de presedintele Statelor Unite.
Cum se pot combate atunci farsele?
Cel mai bun mod de a combate opiniile false, care apar zilnic in multe articole de opinie din ziare, de exemplu, este cu alte opinii. Vorbind despre votul prin corespondenta, Trump isi dadea cu parerea. Ca politician, este obiect de informare, isi vinde managementul, iar daca minte, va fi tras la raspundere politica, iar jurnalistii vor fi acolo pentru a verifica daca ceea ce spune este sau nu adevarat. Asta fac jurnalistii, nu o platforma digitala. Singurul lucru pe care ar trebui sa-l faca o platforma digitala este sa suprime tweet-urile care sunt criminale, in mod evident ilegale, cum ar fi pornografia infantila sau insultele foarte grave sau calomnia.
Actioneaza in afara legii pentru a-i apara pe cetateni?
Cel mai ingrijorator este ca retelele de socializare, care sunt companii nord-americane, au inceput sa puna limite libertatii de exprimare in conditiile lor de utilizare care nu sunt prin lege. Pentru ca singurul criteriu care ar trebui sa prevaleze este cel al legalitatii, iar ei vorbesc de continut nepotrivit, sau de farse… Dar ei sunt cei care decid ce farse sunt, asa cum se intampla acum in Spania, unde informatii care nu coincid cu sursele oficiale este o farsa, cand se dovedeste ca sursele oficiale se contrazic si se retrag in mod continuu. Nu trebuie sa lupti impotriva farselor in sine ca opinii individuale, trebuie sa lupti impotriva campaniilor de dezinformare cu retele de bot. Nu exista „fair play” daca rusii au ferme de bot care bombardeaza cetatenii cu informatii false. Nu este acelasi lucru cu un cetatean care isi da o parere scandaloasa pe o retea de socializare. Altul va raspunde cu o alta barbarie. Nu se poate pretinde ca toate informatiile si opiniile care apar pe retele si in presa sunt adevarate. Pluralismul informativ trebuie aparat. Daca Trump spune prostii, trebuie sa existe multe opinii care spun ca este o prostie. O platforma care ar trebui sa fie neutra nu trebuie sa ia partid. Daca avertizati despre Trump, de ce nu o faceti cu toate parerile de pe Twitter? O platforma care ar trebui sa fie neutra nu trebuie sa ia partid. Daca avertizati despre Trump, de ce nu o faceti cu toate parerile de pe Twitter? O platforma care ar trebui sa fie neutra nu trebuie sa ia partid. Daca avertizati despre Trump, de ce nu o faceti cu toate parerile de pe Twitter?
De ce tocmai acum Twitter actioneaza impotriva lui Trump?
Inainte o facea cu alti utilizatori, dar acum este izbitor ca protagonist este Trump. Trebuie sa denuntam ceea ce se intampla in general, nu doar pentru acest caz. De ce Twitter trebuie sa spuna ca ceea ce cred intr-un mesaj este o minciuna? Dreptul meu la libertatea de exprimare include dreptul de a spune prostii. Acestea nu se lupta cu cenzura, ci cu mai multa libertate.
Poate fi interpretat ca inca un pas si deja decis de catre platforma sa controleze mesajele?
Da, este un proces care merge mai departe si la care participa guvernele europene si Comisia Europeana. Ei si-au dat seama ca daca vor interveni in retele vor fi acuzati ca sunt cenzori, asa ca le-au cerut celor patru mari -Facebook, Twitter, YouTube si Microsoft- sa stearga ceea ce ei considera nepotrivit sau ilegal. Nu sunt Statele cele care trebuie sa garanteze drepturile cetatenilor, inclusiv libertatea de exprimare? Si cine decide ce este ilegal? O multinationala americana? Pentru ce sunt judecatorii, Politia, legile…? Regulile de utilizare a unei platforme nu pot fi deasupra legilor nationale sau europene sau declaratiei universale a drepturilor omului. Ne va limita Twitter dreptul la libertatea de exprimare?
Atunci li se acorda o putere disproportionata platformelor?
Asistam la o scadere a libertatilor si incepe sa fie asumata. Chiar si Comisia Europeana insasi incurajeaza platformele si le spune ca daca mesajele false nu sunt sterse in 72 de ore, le ameninta cu amenzi. In asa masura incat Mark Zuckerberg insusi a cerut sa fie reglementat si a spus ce trebuie sa cenzureze, de ce trebuie sa decida. Acum au ales deja un fel de instanta suprema Facebook pentru a decide asupra celor mai problematice cazuri. Acestia se comporta ca o tara cu legislatura lor – isi impun regulile – si puterea lor judiciara si politieneasca de a persecuta indivizii. Acum sunt mai multi oameni preocupati de impunerea limitelor libertatii de exprimare decat de garantarea acesteia.
